“Moço continuarei até a morte, porque, além dos bens que obtenho com minha imaginação, nada mais ambiciono.”-Emiliano Di Cavalcanti, pintor brasileiro.
***
“Voi continua să fiu un puşti până la moarte, pentru că, în afară de bunurile pe care le obţin cu imaginaţia mea, nimic altceva nu mă ambiţionează.”-Emiliano Di Cavalcanti, pictor brazilian.
Emiliano Di Cavalcanti-website
***
Pictură murală realizată de Emiliano Di Cavalcanti în 1929 la Teatrul Joao Caetano din Rio de Janeiro:
***
Samba-1925
***
Mulatră pe strada roşie-1960
***
Abigail-1947
***
Bal câmpenesc-1960
Chico Mendes s-a născut pe 15 decembrie 1944, in provincia Xapuri, intr-o familie de seringueiros (pădurari care trăiau din extracţia latexului din arborii de cauciuc). A crescut cu părinţii lui şi cei 2 frati mai mici, in mijlocul pădurii, la o oră de mers de cel mai apropiat vecin.
Ca şi copiii altor pădurari, Chico n-a fost niciodată la şcoală- şcolile erau interzise de către proprietarii pădurilor de arbori de cauciuc. La 9 ani, Chico era deja un seringueiro (pădurar care extrăgea latex din arborii de cauciuc). Se scula inainte de răsăritul soarelui, se ducea în pădure şi tăia coaja a 200 de arbori de cauciuc. După ce colecta latexul, Chico se întorcea acasă şi lucra până târziu, extrăgând cauciucul.
În 1962, Euclides Tavora a venit in zonă şi i-a arătat un lucru pe care Chico nu-l văzuse niciodată-un ziar. În final, străinul l-a învăţat pe Chico sa citească şi să scrie.
În 1964 preşedintele Joao Goulart este înlăturat de la putere de generalii conduşi de Castelo Branco. Când generalii s-au uitat la Amazon, au vazut o comoară de exploatat şi milioane de kilometri pătraţi de junglă în care puteau ascunde comunişti ca Fidel Castro, Che Guevara sau Euclides Tavora- mentorul lui Chico Mendes.
După puciul generalilor din 1964, Chico urmează sfatul lui Euclides Tavora şi se alatură Sindicatului lucrătorilor rurali din Brasileia (o regiune din statul Acre), condus la acea vreme de un om numit Wilson Pinero.
Cam în acelaşi timp, guvernul militar a iniţiat un plan numit “Operaţiunea Amazonia” (Operação Amazônia). Era un plan măreţ care avea ca ţintă să integreze regiunea Amazonului cu restul Braziliei şi să o apere de expansiunea comunistă.
După ce americanii au inventat cauciucul sintetic, generalii au decis să elimine orice suport acordat muncitorilor care extrăgeau cauciucul natural, în schimb au sprijinit crearea în zona Amazonului a unor mari ferme de bovine. Pe masură ce fermierii (fazendeiros) au intrat tot mai adânc în pădurea Amazonului să taie arborii ca să faca loc de păşuni, le-au ordonat pădurarilor care locuiau acolo să plece.
Wilson Pinero s-a folosit de sindicatul pe care-l conducea pentru a începe o mişcare de rezistenţă împotriva fermierilor. Imediat ce unul dintre pădurari primea ordin de evacuare, răspândea vestea şi organiza grupuri de pădurari care stăteau pe acel teren, refuzând sa plece de acolo. Fermierii au raspuns angajând bandiţi numiti “pistoleiros” ca să puna în aplicare ordinele de evacuare. Pădurarii au inceput să plece. Pinero a refuzat sa se predea.
Pinero si Chico Mendes au pornit un marş de 300 de oameni (intre care erau preoţi si călugariţe) spre casa unui pădurar unde fermierii îi trimiseseră pe bandiţi ca să-i dea afară pe pădurari.
Chiar dacă padurarii (seringueiros) aveau drept arme nişte cuţite şi seceri, i-au făcut pe bandiţi să plece de
acolo.
Drept răspuns, fermierii s-au întâlnit şi au întocmit o listă de “agitatori comunişti” care-i cuprindeau pe capii răzmeriţei: Wilson Pinero, Chico Mendes, Gomercindo Alves, Preotul Moarci.
Fermierii au pus la bătaie sume mari de bani pentru ca să-i asasineze pe cei din capul listei.
Pe 21 iunie 1980, Wilson Pinero e asasinat chiar in faţa Sindicatului lucrătorilor condus de el.
După acest asasinat, pentru că politia nu a găsit niciun vinovat, pădurarii s-au razbunat după o săptamana omorându-l pe unul dintre fermieri, cel considerat vinovat de asasinarea lui Pinero.
După această crimă, poliţia arestează sute de pădurari şi emite mandat de arestare şi pe numele lui Chico Mendes, deşi acesta nu a fost prezent la locul crimei fermierului.
Chico fuge în junglă. Conform lui Joao Branco, Chico Mendes s-a întors după ceva timp în oraş şi a început să negocieze cu fermierii condiţiile pentru ca pădurarii să fie strămutaţi. Se pare că fermierii acceptaseră să construiască o şcoală pentru copiii pădurarilor săraci şi să-i facă o casă şi lui Chico.
Însă prin 1986, Chico refuză să mai negocieze cu fermierii. Motivul? Printr-o jurnalistă – Maria Allegretti, Chico Mendes ajunge să-i cunoască pe unii dintre ecologiştii din Washington, printre care şi Steve Schartzmann. Cu ajutorul lui Steve, Chico Mendes ajunge la Washington şi pledeaza cauza păstrării padurii tropicale din Amazon.
Conform spuselor soţiei sale Ilzamar Mendes, ecologiştii l-au făcut pe Chico să se creadă mai în siguranţă decât era cu adevărat. Chico refuză să mai negocieze cu fermierii, refuză ajutorul bisericii şi îşi foloseşte influenţa internatională pentru a crea rezervatii naturale acolo unde erau pădurile de arbori de cauciuc şi chiar reuşeşte cu ajutorul ecologiştilor să blocheze construcţia unui drum in Amazonia, acelaşi drum pe care fermierii îl doreau construit ca să-şi ducă produsele lor pe piaţă.
Ecologiştii sperau să-l protejeze pe Chico ţinându-l pe prima pagină a ziarelor internaţionale, dar strategia lor a dat greş.
Pe 8 decembrie 1988, Chico spune într-un interviu acordat jurnalistului Edilson Martins de la Jornal do Brasil: “quero ficar vivo para salvar a Amazônia” (vreau să rămân în viaţă pentru ca să salvez pădurea amazoniană).
Interviul trebuia publicat în Jornal do Brasil pe 18 decembrie, într-o duminica, dar n-a fost publicat pentru că Chico Mendes nu era suficient de cunoscut în Brazilia.
Pe 22 decembrie 1988 Chico Mendes e asasinat.
Pe 25 decembrie 1988, interviul cu Chico Mendes din Jornal do Brasil este în sfârşit publicat.
Corcovado (în limba română înseamnă cocoşat) este numele unui deal din Rio de Janeiro. Pe vârful acestui deal este amplasată statuia lui Hristos Mântuitorul (Cristo Redentor). Capul statuii a fost făcut de sculptorul român Gheorghe Leonida.
Stan Getz, Joao Gilberto & Astrud Gilberto – Corcovado
Quiet nights of quiet stars,
Quiet chords from my guitar,
Floating on the silence that surronds us,
Quiet thoughts and quiet dreams,
Quiet walks by quiet streams,
And the window that look out to Corcovado,
Oh! How lovely.
Um cantinho, um violão,
Esse amor numa canção,
Pra fazer feliz a quem se ama,
Muita calma pra pensar
E ter tempo pra sonhar,
Da janela vê-se o Corcovado,
O Redentor que lindo.
Quero a vida sempre assim,
Com você perto de mim,
Até o apagar da velha chama,
E eu que era triste,
Descrente desse mundo,
Ao encontrar você eu conheci,
O que é Felicidade, Meu Amor.
***
Stan Getz, Joao Gilberto & Astrud Gilberto – Cocoşatul
Nopţi liniştite ale stelelor tăcute
Acorduri liniştite la chitara mea
Plutind în tăcerea care ne-nconjoară
Gânduri ascunse şi vise plăcute
Susurul domol al apei de izvor
Şi fereastra care dă spre Corcovado
Oh! Ce frumos!
Un cântecel, o chitară
Dragostea în cântec
Ca să-l faci fericit pe cel ce iubeşti
Multă linişte ca s’te gândeşti
Şi ai timp ca să visezi
De la fereastră se vede Corcovado,
Mântuitorul, ce minunat!
Vreau viaţa mereu aşa
Cu tine lângă mine
Până când focul dragostei se va fi stins
Şi eu care eram trist
Fără speranţă pe lumea asta
Când te-am găsit am ştiut
Ce e Fericirea, Dragostea Mea!
***
Pe 22 noiembrie 2009, Diana Krall va susţine un concert la Bucureşti, în cadrul unui turneu mondial de promovare a ultimului ei album intitulat Quiet Nights. ‘Quiet Nights’ este numele cover-ului făcut în limba engleză după cântecul ‘Corcovado’.
Ze do Caixao (caixao înseamnă coşciug) este un personaj din filmele horror braziliene, creat şi jucat de către José Mojica Marins.
Marins spune într-un interviu apărut recent pe situl LA Record că a fost impresionat de mari actori ca Boris Karloff şi Bela Lugosi. Ze do Caixao este menţionat şi în cântecul Sepultura-Ratamahatta într-un vers alături de alţi 2 eroi brazilieni de care am scris mai demult: Zumbi şi Lampiao.
Următoarea secvenţă este din primul film cu Ze do Caixao, numit A meia-noite levarei sua alma (din 1964- La miezul nopţii o să-ţi iau sufletul):
Ze do Caixao: Hei, unde-i carnea?
Lenita: Azi nu e. Ai uitat că azi e Vinerea Mare?
Ze do Caixao: Ce-mi pasă mie că e Vinerea Mare sau Vinerea Demonilor? O să caut miel şi niciun credincios fanatic n-o să mă oprească! Azi o să mănânc carne, chiar dacă o să fie carne de om!
Lenita: Ai grijă, Ze! Diavolul poate să te ducă în ispită!
Ze do Caixao: Dacă o să mă întâlnesc cu el, o să-l invit la cină!
Elis Regina-Aguas de março (lyrics: Tom Jobim)
É o pau, é a pedra, é o fim do caminho
É um resto de toco, é um pouco sozinho
É um caco de vidro, é a vida, é o sol
É a noite, é a morte, é um laço, é o anzol
É peroba no campo, é o nó da madeira
Caingá candeia, é o matita-pereira
É madeira de vento, tombo da ribanceira
É o mistério profundo, é o queira ou não queira
É o vento ventando, é o fim da ladeira
É a viga, é o vão, festa da cumeeira
É a chuva chovendo, é conversa ribeira
Das águas de março, é o fim da canseira
É o pé, é o chão, é a marcha estradeira
Passarinho na mao, pedra de atiradeira
É uma ave no céu, é uma ave no chão
É um regato, é uma fonte, é um pedaço de pão
É o fundo do poço, é o fim do caminho
No rosto um desgosto, é um pouco sozinho
É um estrepe, é um prego, é uma conta, é um conto
É um pingo pingando, é uma conta, é um ponto
É um peixe, é um gesto, é uma prata brilhando
É a luz da manha, é o tijolo chegando
É a lenha, é o dia, é o fim da picada
É a garrafa de cana, o estilhaço na estrada
É o projeto da casa, é o corpo na cama
É o carro enguiçado, é a lama, é a lama
É um passo, é uma ponte, é um sapo, é uma rã
É um resto de mato na luz da manhã
São as águas de março fechando o verão
É a promessa de vida no teu coração
É uma cobra, é um pau, é João, é José
É um espinho na mão, é um corte no pé
São as águas de março fechando o verão
É a promessa de vida no teu coração
É pau, é pedra, é o fim do caminho
É um resto de toco, é um pouco sozinho
É um passo, é uma ponte, é um sapo, é uma rã
É um belo horizonte, é uma febre terçã
São as águas de março fechando o verão
É a promessa de vida no teu coração
***
Elis Regina-Apele lui Martie*
E creanga, e piatra, e sfârşitul drumului
E un ciot, e un pic singur
E un ciob de sticlă, e viaţa, e soarele
E noaptea, e moartea, e un nod, e cârligul
E mahonul pe câmp, e nodul din lemn
Cainga candeia, e matita-pereira**
E freamăt de codru, cădere în râpă
E misterul profund, e să vrei sau să nu vrei
E vântul bătând, e capătul coborâşului
E bârna, e hăul, e sărbătoarea cumeeira***
E ploaia şiroind, sunt şoaptele malurilor
Despre apele lui Martie, e sfârşitul efortului
E piciorul, e podeaua, e mersul pe stradă
O pasăre în mână, piatra din praştie
E o pasăre pe cer, e o pasăre pe podea
E un pârâu, e un izvor, e o bucată de pâine
E fundul unui puţ, e capătul drumului
O tristeţe pe faţă, e un pic singurel
E un spin, e un cui, e un bob, e o poveste
E o picătură picurând, e un bob, e un punct
E un peşte, e un gest, e argint strălucind
E lumina de dimineaţă, cărămida căzând
E lemnul, e ziua, e capătul cărării
E o sticlă de rachiu, cioburi pe stradă
E proiectul unei case, e trupul în pat
E maşina avariată, e noroi, e noroi
E un pas, e un pod, e o broască
E restul pădurii în zorii zilei
Sunt apele lui Martie care aduc sfârşitul verii
E promisiunea vieţii în inima ta
E o cobră, e un băţ, e Joao, e Jose
E un spin în mână, e o tăietură la picior
Sunt apele lui Martie care aduc sfârşitul verii
E promisiunea vieţii în inima ta
E creanga, e piatra, e sfârşitul drumului
E un ciot, e un pic singur
E un pas, e un pod, e o broască
E o privelişte frumoasă, e o febră prelungită
Sunt apele lui Martie care aduc sfârşitul verii
E promisiunea vieţii în inima ta.
*Dacă în România luna Martie e vestitorul primăverii, în Brazilia -în special în sudul Braziliei- luna Martie vine cu o scădere a temperaturilor şi cu anotimpul de toamnă.
**Specii de arbori din Brazilia
***Sărbătoare tradiţională după ce se termină de făcut o casă. Sărbătoarea a fost adusă de imigranţii germani în Brazilia
Bebel Gilberto-Samba da Benção (lyrics: Vinicius de Moraes)
É melhor ser alegre que ser triste
Alegria é a melhor coisa que existe
É assim como a luz no coração…
Mas prá fazer um samba com beleza
É preciso um bocado de tristeza
Senão não se faz um samba, não!…
Fazer samba não é contar piada
E quem faz samba assim não é de nada
O bom samba é uma forma de oração…
Porque o samba é a tristeza que balança
E a tristeza tem sempre uma esperança
De um dia não ser mais triste, não!…
Põe um pouco de amor numa cadência
E vai ver que ninguém no mundo vence
A beleza que tem um samba, não!…
Porque o samba nasceu lá na Bahia
E se hoje ele é branco na poesia
Ele é negro demais, no coração…
***
Bebel Gilberto-Samba binecuvântării
E mai bine să fii veselă decât tristă
Fericirea-i cel mai bun lucru ce există
E asemenea luminii în suflet…
Dar ca să faci o samba frumoasă
E nevoie de o bucată de tristeţe
Altfel nu se face o samba, nu!…
Să faci samba nu e lucru de joacă
Si cine cântă samba nu e oricine
O samba bună e un fel de rugăciune…
Pentru că samba e tristeţea care se unduieşte
Şi tristeţea are mereu în ea speranţa
Speranţa unei zile care să nu mai fie tristă, nu!…
Pune un pic de dragoste în ritm
Şi o să vezi că nimeni în lume n-o să ia
Frumuseţea dintr-o samba, nu!…
Pentru că samba s-a născut aici, în Bahia
Şi dacă azi e albă în poezie
E neagră, mai adânc, în inimă…
Vanessa da Mata & Ben Harper – Adio
Asta-i tot
Nu mai e cale de întoarcere
S-a terminat, adio
Nu mai am nimic să-ţi spun
Sunt doar cuvinte
Şi ceea ce simt
N-o să se schimbe
Tot ce vrei să-mi dai
E mult prea mult
E complicat
Nu e liniştit
Ce-mi ceri
Nu e corect
Pretenţii
Exagerate
Chiar dacă te ţii bine
Vreau să te vindeci
De persoana
Care te sfătuieşte
E o diferenţă
Vazută de aici
Sunt atâţia oameni speciali
Acum ne pierdem în noapte
***
Vanessa da Mata & Ben Harper – Boa Sorte
É só isso
Não tem mais jeito
Acabou, boa sorte
Não tenho o que dizer
São só palavras
E o que eu sinto
Não mudará
Tudo o que quer me dar
É demais
É pesado
Não há paz
Tudo o que quer de mim
Irreais
Expectativas
Desleais
Mesmo se segure
Quero que se cure
Dessa pessoa
Que o aconselha
Há um desencontro
Veja por esse ponto
Há tantas pessoas especiais
Now we’re falling into the night
Tribalistas-Velha infância
Você é assim
Um sonho pra mim
E quando eu não te vejo
Eu penso em você
Desde o amanhecer
Até quando eu me deito…
Eu gosto de você
E gosto de ficar com você
Meu riso é tão feliz contigo
O meu melhor amigo
É o meu amor…
E a gente canta
E a gente dança
E a gente não se cansa
De ser criança
A gente brinca
Na nossa velha infância…
Seus olhos meu clarão
Me guiam dentro da escuridão
Seus pés me abrem o caminho
Eu sigo e nunca me sinto só…
Você é assim
Um sonho pra mim
Quero te encher de beijos
***
Tribalistas-Copilărie veche
Eşti asemenea
Unui vis pentru mine
Şi când nu te văd
Mă gândesc la tine
Din zori
Până când mă culc…
Mie îmi place de tine
Şi-mi place să fiu cu tine
Râsul meu e mai împlinit cu tine
Prietenul meu cel mai bun
E dragostea mea…
Cântăm
Dansăm
Nu ne săturăm
De copilărit
Glumim
Ca-n copilăria noastră veche
Ochii tăi, lumina mea
Mă conduc prin întuneric
Paşii tăi deschid drumul
Eu te urmez şi nu ma simt niciodată singur…
Eşti asemenea
Unui vis pentru mine
Vreau să te umplu de sărutări
A união faz a força=Unde-s doi, puterea creste
As aparencias enganam=Aparentele inseala
A esperança é a última que morre=Speranta moare ultima
A mentira tem pernas curtas=Minciuna are picioare scurte
Amigos amigos ,negócios à parte=Frate, frate, dar branza-i pe bani
Antes tarde do que nunca=Mai bine mai tarziu decat niciodata
Cão que ladra não morde=Cainele care latră nu muşcă
Cavalo dado não se olha os dentes=Calul de dar nu se cauta la dinti
De boas intençõs o inferno está cheio=Drumul spre iad este pavat cu intentii bune
Mais fácil um camelo entrar num buraco de agulha, que um rico entrar no reino do céu=Mai usor intra o camila intr-o gamalie de ac, decat un bogatas in imparatia cerurilor
Filho de peixe, peixinho é=Aschia nu sare departe de trunchi
Faça o que eu digo, mas não faça o que eu faço=Sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice popa
Longe dos olhos , longe do coração=Ochii care nu se vad se uita
Mais vale um pàssaro na mão, que dois voando=Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard
Mal com ele pior sem ele=Rău cu rău, dar mai rău fără rău
Onde há fumaça, há fogo=Nu iese fum fără foc
Olho por olho, dente por dente=Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte
Os ultimos serão os primeiros=Cei din urma vor fi cei dintai
O tempo cicatriza as feridas do corpo e da alma=Timpul le vindeca pe toate
Panela velha é que faz boa comida=Gaina batrana face ciorba buna
Quem procura acha=Cine cauta, găseşte
Quem tudo quer tudo perde=Cine alearga dupa 2 iepuri, nu prinde niciunul
Quem foi pra Portugal perdeu lugar=Cine pleacă la plimbare, pierde locul de onoare
Quem ama a rosa suporta os espinhos=Nu e trandafir fără spini
Quem espera sempre alcança=Răbdarea e de aur
Quem ri por ultimo ri melhor=Cine râde la urmă râde mai bine
Se Maomé não vai até a montanha, a montanha vai a Maomé= Daca Mahomed nu se duce la munte, se duce muntele la Mahomed
Tal pai, tal filho=Aşa tată, aşa fiu
Uma andorinha só não faz verão=Cu o floare nu se face primavara
Uma mão lava a outra=O mână spală pe alta.
Imaginaţi-vă o închisoare uriaşă şi supraaglomerată în inima Americii de Sud. Apoi deţinuţii şi micile lor găinării. Un doctor care le face testul SIDA şi care află tot felul de poveşti de la deţinuţi. Cam despre asta este vorba în trei sferturi din filmul ‘Carandiru’ regizat de Hector Babenco. Apoi lucrurile se precipită. Deţinuţii fac o revoltă, cerând ameliorarea condiţiilor de detenţie. Pe scenă apare un guvernator prea zelos şi dornic să facă curăţenie înainte de alegeri. Din nou – la fel ca în cazul lui Sandro do Nascimento – statul care ar trebui să-i trateze corect pe cetăţeni se transformă într-un vânător nemilos. Soldaţii din trupele speciale aduse de guvernator îi hăituiesc pe deţinuţi, îi încolţesc şi încep să tragă în deţinuţi- uneori chiar în celulele acestora. Scapă cine poate! Rezultatul: peste 100 de morţi şi o mare pată de ruşine pe obrazul statului brazilian.
Iată că metodele de teroare pot fi în principiu la fel peste tot în lume. Fie că vorbim despre închisorile din România comunistă, fie că este închisoarea Carandiru de la începutul anilor ‘90, teroarea este coordonată de autorităţile statului şi îndreptată aleatoriu înspre oamenii închişi în aceste locuri sinistre.
Iar noi nu ar trebui să uităm.
